„Învață, băiatul meu, că altfel o să ajungi ministru”. Scrisoarea unui tată pentru fiul său

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Bunica avea patru clase și niciun regret, pentru că săptămânal mergea la preotul din sat şi îl consulta în legătură cu faptele ei. La fel şi bunicu’, Dumnezeu ierte-l! Pe vreme aia, popa din cătunul natal avea rolul nu numai al unuia ce oficiază slujbele lumeşti, ci şi acela de a-i consilia pe oameni în a face bine, în a fi cinstiţi, oneşti cu alţii şi ei înşişi, modeşti şi cu frica Celui de sus. Şi seară de seară, stând în cerdacul ce dădea spre Rafo Oneşti, pe scaunele şubrede de lemn, ne învăţa şi pe noi, cei mai mici, ce însemnau aceste valori. Ne vorbea blând, dar repezit, după cum îi era graiul, iar noi ascultam vrăjiți.

„Învăţaţi, mamă, că o să plecaţi la casele voastre, şi-o să creşteţi copii şi o să trăiţi şi voi în lume printre oameni şi să vă aveţi bine cu ei”, ne spunea aproape mereu când încheia vreo povestire.

Acum, la mai bine de 20 de ani de atunci, după ce am umblat prin lume, ajuns în cele din urmă la casa mea, cu copilul măricel, stau uneori şi mă întreb ce să-l învăţ eu pe el. Onoarea, cinstea, modestia au devenit nişte lucruri desuete, despre care se vorbeşte mai mult în șoaptă, cu un soi de jenă menită să-ți mascheze naivitatea. De-a lungul celor 20 de ani de peregrinări prin țară și prin afara ei, lumea aceea frumoasă a copilăriei, în care valorile bunicii aveau rangul sfânt de îndreptar, mi-a fost călcată în picioare de prea multe ori, smulsă şi ponegrită de lupta pentru supravieţuire, de tertipurile mizerabile a unei societăţi în care cel mai „şmecher” supravieţuieşte. Căci brusc, parcă prin nu ştiu ce procedeu cataclismic, s-a căscat o prăpastie între lumea aceea dreaptă, în care oamenii se străduiau să fie dacă nu mai buni, atunci cel puțin la locul lor, şi lumea de astăzi în care, copleşiţi de rate, muncă şi dorinţa de înavuțire, oamenii au uitat să discearnă binele de rău.

Cinstea a devenit o noţiune desuetă, modestia este sinonimul sărăciei, iar patriotismul o goarnă coclită scoasă din dulap la manifestările electorale.

Aşadar, copilul meu,

te privesc gândindu-mă că am două posibilități. Să te învăț valorile etice care dăinuie în familia noastră de atâta timp și care ne-au forțat de-a lungul timpului să trăim greu, dar curat, sau să te învăț tupeul, șmecheria și parvenitismul și să te las să te descurci trăind „pe barosăneală”. Am auzit că „dacă eram mai prost, eram mai fericit”. Poate că da. 

N-am crezut niciodată în asta, dar culmea că trăim niște vremuri atât de anormale, încât uneori mă întreb dacă ar trebui să înveți cinstea sau abilitatea de a da țepe? Că lumea e bazată pe meritocrație sau pe nepotism, pe omenie sau pe hoție? Mi mi se par lucrurile clare, dar văd că în ultima vreme cele din urmă atârnă tot mai greu. Aș fi curios cum gândesc ceilalți părinți, mai ales că văd zilnic ultimele modele de mașini la oameni care n-au muncit o zi în toată viața lor sau oameni care au făcut facultăți la fără frecvență și ajung în funcții puternic remunerate din banii noștri.

Ești mic încă și poate nu înțelegi toate cele, dar la TV apare un nene care e ministru al Educației, dar abia leagă două vorbe când uită secretara (cu care e rudă) să îi facă discursul sau o tanti semianalfabetă care se prezintă ca premier al acestei țări.

Drama e că după legile încropite de dânșii o să crești și se presupune că o să înveți carte. Și-atunci adevărata dilemă este dacă să te învăț să fii cinstit și cuviincios cu speranța că vei ajunge să construiești poate cândva un lucru frumos în țara ta sau să accept că valorile noastre morale au murit pentru totdeauna și doar tupeul, viclenia și nepotismul îți vor asigura toate pârghiile posibile, astfel încât într-o zi să devii ministru, la fel ca nenea de la televizor.

Mai e încă timp să mai creşti, mai e încă timp să mai reflectez.

Pentru ceilalţi însă nu mai e timp.

Te vei face mare alături de o generaţie de copii crescuți, o parte de bunici, o parte de banii furnizaţi de părinţii care nu au avut timp pentru ei. O generație al cărei viitor este ciuntit din fașă. Ar fi în zadar să te învăţ ce înseamnă modestia, când, la şcoală, colegii tăi vor face parada telefoanelor, mașinilor și hainelor de firmă. Tot inutil ar fi să te învăţ ce înseamnă cinstea, când alţii te vor înşela, te vor ponegri, doar că să urce ei o treaptă mai sus în faţa ta. Cum să te învăţ adevăratele valori, când societatea şi mass-media promovează idoli falşi, caractere compromise, bogăţii şi opulenţe trecătoare ca adevărate modele de viață?! N-aş putea să te trimit aşa în lume, chinuindu-te să te adaptezi în lupta cu societatea tot mai meschină şi în lupta interioară cu tine însuţi. Ai fi sortit eşecului.

În schimb, în clipa în care am hotărât să vii pe lume, ţi-am promis că până la 10 ani îţi voi fi maestru, până la 20 de ani îţi voi fi părinte, iar după această vârstă prieten tot restul vieţii. Că să cunoşti răul va trebui întâi să înveţi binele, astfel că poveţele bunicii şi lumea aceea pe care eu am trăit-o demult va reveni în casa noastră, poveţele mele şi ale străbunicii te vor lumina şi însoţi mai apoi de-a lungul călătoriilor tale.

Aşadar, învaţă tată, că o să pleci la casa ta, şi-o să creşti copii, şi o să trăieşti şi tu în lume printre oameni şi să te ai bine cu ei altfel… o să devii ministru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp